IISUS CU SIMBOLURILE EVANGHELISTILOR

O icoana creata de mine dupa canoanele ERMINIEI BIZANTINE:
Iisus cu cele 4 simboluri Evanghelice.
Talcuirea celor patru simboluri evanghelice:
-cel asemenea cu omul inchipuieste intruparea(si firea omenesca a lui Hristos);
-cel asemenea cu leul inchipuieste lucrarea si (puterea) imparateasca (a lui Hristos);
-cel asemenea cu vitelul ne arata lucrarea cea sfintitoare si preotia( lui Hristos);
-cel semenea cu vulturul ne arata venirea Sfantului Duh(si, in sensul cel mai inalt,Dumnezeirea lui Iisus)

DESPRE PUTERE

Salut , zilele care au trecut de cand nu am mai scris nimic pe acest blog m-au facut sa meditez, si sa simt ca am nevoie de putere.Toti avem… si pentru acest lucru am adunat cateva definitii:

Este abilitatea de a actiona in loc de a reactiona, de a face lucrurile sa se intample, de a schimba, in loc de a te adapta evenimentelor si schimbarilor. Cu alte cuvinte oamenii puternici sunt cei care produc evenimentele pe cand restul incearca sa se adapteze schimbarilor pe care primii le genereaza. Iata mai jos care sunt sursele puterii si cum este posibil pentru unii sa ajunga in varful piramidei.

Puterea informatiei. Multa lume a auzit aceasta sintagma dar cei mai multi o subestimeaza. Informatia chiar inseamna putere si cel care detine informatia necesara si o foloseste la momentul oportun, detine deja o sursa de putere care il propulseaza deasupra celorlalti.

Cei care ajung puternici folosind puterea informatiei stiu cat este de important sa gaseasca informatiile relevante pentru domeniul in care activeaza si sa se foloseasca de ele in propriul avantaj.

Carisma. Majoritatea sunt de acord ca acesta este un dar innascut. Increderea in propria persoana, prezentarea cu pasiune, folosirea unor cuvinte puternice si un limbaj al trupului care degaja siguranta si credibilitate, sunt principalele caracteristici ale unei persoane carismatice.

Puterea dragostei. Atunci cand cineva te iubeste va face aproape orice pentru tine si te va urma pretutindeni. Daca reusesti sa starnesti simpatia si admiratia celor din jur ei iti vor urma ideile si te vor considera un model de urmat. Dragostea devine in astfel de cazuri o sursa de putere.

Puterea banilor. Banii sunt o sursa insemnata de putere. Cei care au bani isi permit sa-si impuna punctul de vedere prin prisma pozitie lor financiare. Daca o personalitate carismatica se mosteneste de la natura iar a-i face pe cei din jur sa te iubeasca nu este un lucru pentru oricine, puterea oferita de bani se poate dobandi in timp.Puterea autocunoasterii. Acei oameni care se cunosc pe ei insisi si au niste teluri clare si cunosc ce anume le ofera cu adevarat satisfactie, sunt din stard cu un pas inaintea celorlalti. Eu au o viziune clara asupra vietii si a masurilor pe care trebuie sa le ia in vederea atingeri telurilor propruse.
Autocunoasterea este in sine o sursa de putere. Cu cat iti intelegi mai bine emotiile si propria persoana, cu atat devii mai puternic.

In linii mari acestea sunt principalele surse care genereaza puterea. Incearca sa acumulezi macar cateva dintre sursele de putere descrise mai sus.

 

PRIMA ICOANA

ICOANA înfăţişează chipul Mântuitorului, al Sfintei Sale Maici, al sfinţilor bineplăcuţi lui Dumnezeu. Prin icoană, cele nevăzute se fac văzute, cele neapropiate ne par apropiate, aşa cum cel Necuprins s-a făcut cuprins prin întrupare. Ea este foarte aproape de inimile noastre, chiar dacă uneori rămânem doar la descifrarea sensului imediat pe care ni-l oferă o simplă privire, şi, contemplăm cele dumnezeieşti dacă pătrundem sensul ei cel adânc.
Icoanele au apărut încă de la începuturile creştinismului, şi, chiar Sfântul Apostol şi Evanghelist Luca este cel care a zugrăvit primele icoane ale Maicii Domnului, după Cincizecime. Putem considera aceasta un îndemn, o încredinţare că a fost un început că icoana este un lucru bineplăcut lui Dumnezeu.Aceasta pare sa fie prima icoana descoperita la vatican.
Echipa de arheologi a descoperit in catacombele de sub capitala Roma, o fresca veche de peste 1.600 ani care il reprezinta pe Apostolul Pavel. Imaginea a fost creata undeva la inceputul secolului al IV-lea, conform directorului lucrarilor la catacomba, prof. Barbara Mazzei.
“Este evident ca in imagine este nimeni altul decat Apostolul Pavel, deoarece stilul iconografic corespunde cu alte surse care afirma ca Apostolul avea o fata prelunga si o barba neagra. Este o descoperire senzationala de o importanta covarsitoare” continua prof. Mazzei.

Descoperirea a fost facuta in catacomba Sfintei Tecla, o ucenica a Apostolului Pavel, care a avut o moarte de mucenica din ordinul Imparatului Diocletian, la inceputul secolului al IV-lea. Descoperirea a avut loc pe data de 19 iunie, anul curent, dar a fost tinuta secret pana astazi cand a fost data publicitatii pentru a onora astfel sarbatoarea Sfintilor Petru si Pavel.

Sfantul Paul a fost un evreu nascut in orasul Tarsus din Turcia zilelor noastre. Saul, pe numele sau initial, i-a persecutat pe crestini, devenind insa la randul sau un crestin foarte fervent dupa celebra viziune de pe Drumul Damascului, in care Mantuitorul il intreaba :
“Saule, Saule, De ce Ma prigonesti ?”. Apostolul Pavel a fost executat in anul 65, deoarece nu a renuntat la credinta sa crestina.

Sursa : Daily Mail

21 STENCIL OF SEX

“21 Stencils of Sex vorbeste despre aspectul actual al sexului, care nu mai are nimic de-a face cu o parte a „eu-lui” nostru, ci se prezinta mai mult ca un produs de consum. De aceea, 21 Stencils of Sex abuzeaza de simboluri erotice, intentionat tratate intr-o maniera impersonala, fiecare dintre ele subliniind un fetis, o obsesie, o tendinta sexuala. 

Sexul este atat de utilizat in mass-media incat a devenit o marca, pe care omul o imbraca pentru a fi la moda, dupa standarde impuse, care ne trimit in rutina, ne ingradesc, ne limiteaza, ne distrug spiritual, ne transforma in roboti. Sexualitatea ar fi trebuit sa fie evadarea omului din rutina, daca nu era transformata intr-un simplu „produs de consum”, desigur, extrem de atragator, atent si inteligent ambalat.

In cultura zilelor noastre, sexualitatea este perceputa ca o practica cotidiana in sine, adica sexul mai curand decat erosul. Se promoveaza un sex exacerbat, in toate modurile, in toate ipostazele, pe toate canalele de informare, in toate spoturile, dar debarasat cu grija de simtire, de sentiment, de responsabilitate, de refacerea intregului.

Sexualitatea este integrata unei zone de consum alienante, este astazi un fel de paradigma universala a fericirii, un panaceu al lipsei de sens a vietii moderne. Ai sex, ai de toate. Sexul vinde tot. Lumea postmoderna, in care imaginea e totul (de unde si pornografia), a facut din sex ceva coextensiv realitatii.

Atitudinea mea fata de acest subiect se alatura perspectivelor care au atras atentia asupra acestei devalorizari consumatoriste a sexului inca din perioada de glorie a pop-art-ului si a noilor realisme inspirate de «fabrica de staruri holywoodiene» cu celebra-i reteta: «fa orice atata timp cat se vinde».”

Articol 24 FUN >>> ,, Articol  FunArt >>> ,, Articol Metropotam >>> ,, Articol Miruna Vlada >>> Articol Veioza Arte >>>,, Articol Adevarul >>>

NUD CONTEMPORAN

>

NUD CONTEMPORAN 

“Nud contemporan” propune o noua imagine a nudului feminin prin mijloace tehnice clasice (pictura in ulei pe panza) inovatia constand in folosirea unui background sau a unor elemente decorative de influenta contemporana (graffiti , peisaje urbane )in contrast cu nudul clasic , realist, granita dintre fantastic si real fiind astfel pulverizata.
Proiectul “ Nud contemporan “ este realizat de grupul “Procent Zero” format din tineri artisti plastici care provin din centre universitare de arta diferite . Ca finalitate plastica, intalnim directii caracteristice spritului tanar al oricarui artist in formare – dorinta de a arata cat mai mult si incertitudinea din care se poate naste ceva nou.”Nud Contemporan” instiga la relaxarea discursului artistic in favoarea experimentului autentic, nu a experimentului ca scop sau ca obiect artistic cu puternic caracter realist dar si conceptual. Provocarea consta in realizarea nudurilor in stilul si tehnica realista, si integrarea lor in peisaje urbane contemporane.

FUCKING PAINTINGS

> FUCKING PAINTINGS “Trebuie pornit de la ce este azi. Iar ce se întâmplă azi se prezintă, pentru tot mai mulţi oameni, ca fiind intolerabil.” JOSEPH BEUYS (Plastica socială) Omul postomodern îşi doreşte cu lăcomie noi şi noi bunuri materiale şi ca urmare ajunge repede să fie posedat de propriile lui posesiuni. Iar societatea modernă îi stimulează lăcomia, fabricând nevoi mereu noi, dar aceste nevoi sunt induse, produse şi provocate.Sexualitatea este, şi ea, integrată unei zone de consum alienante, este astăzi un fel de paradigmă universală a fericirii, un panaceu al lipsei de sens a vieţii moderne. Ai sex, ai de toate. Sexul vinde de toate. Sexul e răspunsul la toate. Lumea postmodernă, în care imaginea e totul (care face posibilă şi pornografia), a facut din sex ceva coextensiv realităţii (nu ştiu cum să spun asta cu alte cuvinte: coextensiv realităţii înseamnă că ţine cât e realitatea de lungă, de lată şi de adâncă). În aceste condiţii, e imposibil să nu te gândeşti la sex, să îl laşi să vină de la sine. În cultura noastră de astăzi, sexualitatea este percepută ca o practică cotidiană în sine, adică sexul mai curând decât erosul. Deci se promovează un sex exacerbat, în toate modurile, în toate ipostazele, pe toate canalele de informare, în toate spoturile dar debarasat cu grijă de simţire, de sentiment, de responsabilitate, de refacerea întregului. „Orgia sexului la care asistăm astăzi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile şi aşa mai departe reprezintă încă o acţiune a reprimării, fiindcă atâta timp cât sexul e vulgarizat, fiziologizat, terfelit, debarasat de orice obligaţie şi cvasiironico-sarcastic, sexul nu mai e spirit, nu e aventură, nu e noutate, nu e creaţie, nu e dăruire, nu e descoperire ”. (Julius Evola, Metafizica sexelor ) E un aspect pe care am încercat să-l concentrez sub forma seriei de lucrări intitulate generic „Fucking paintings”: sexul, care nu mai are nimic de-a face cu o parte a „eu-lui nostru” ci se prezintă, mai degrabă, ca un simplu produs, gata spre a fi consumat. Atitudinea mea faţă de acest subiect nu este una nouă, asupra lui s-a atras atenţia încă din perioada de glorie a pop-art-ului şi a noilor realisme inspirate de „fabrica de staruri holywoodiene” cu celebra-i reţetă: „fă orice atâta timp cât se vinde”. Deci, nu sunt nici primul şi nu voi fi nici ultimul care se inspiră din acest aspect social, care discută despre el, care-l problematizează, căci el face parte din realitatea contemporană, din experienţa fiecaruia dintre noi, doar că fiecare îl vede, îl înţelege, îl asimilează în felul lui. Sunt doar un un altul care pune problema altfel, care propune un alt mod de tratare a subiectului, printr-o îndepărtare faţă de conceptul clasic de „tablou”, alienându-mă, mai degrabă, conceptelor de „instalaţie” şi „combined paintings”, ce presupun un alt tip de interacţiune, o altă perspectivă asupra utilităţii obiectului de artă, printr-un experiment prin care poţi observa atitudinea societăţii faţă de un subiect „tabu”, dacă este exprimat într-un mod atât de explicit, însă foarte o.k. dacă este „cosmetizat”corespunzător. Este un experiment, cum am spus, care vizează nivelul de înţelegere al fiecăruia, un experiment în niciun caz superficial, trivial, ci mai curând unul ironico-sarcastic ce vizează tocmai falsa pudoare a unei societăţi care crede că fericirea se gaseşte în produs, o societate ignorantă, sclavagist-consumeristă, care primeşte şi ingurgitează orice, într-un mod automat, ca un reflex, fără a-l trece prin filtrul personal atâta timp cât este mascat atractiv, pentru că într-o societate dominată de nevoi artificiale, imediate, ambalajul face totul. Dar dacă li se prezintă acelaşi lucru, fără artificii, fără minciuni, ci aşa cum este el, se revoltă. Aceasta este atitudinea individului contemporan, pe care eu o consider superficială, ipocrită(de unde şi ideea proiectului). Sexul este atât de utilizat în mass-media încât a devenit o marcă, pe care omul o îmbracă pentru a fi la modă, după standarde impuse, care ne trimit în rutină, ne îngrădesc, ne limitează, ne distrug spiritual, ne transformă în roboţi.Sexualitatea ar fi trebuit să fie evadarea omului din rutină, dacă nu era transformată într-un simplu „produs de consum”extrem de atrăgător, atent, inteligent ambalat. De ce am pus accentul într-un mod atât de agresiv pe sexualitate? De ce am vrut să ating astfel problemele sociale? De ce nu prin alt subiect? Pentru că sexul, deşi este tratat ca şi cum ar fi „tabu”, el este cel care vinde cel mai mult… de ce oare?, o fi acolo vreun motiv şi ştim foarte bine care e doar că nu vrem să recunoaştem. Aceasta este atitudinea ipocrită a societăţii scandalizată, dacă subiectul este prezentat făţiş fără artificii, însă extaziată, orgasmică, atunci când respectă anumite reguli ale satisfacerii plăcerilor imediate.

DEATHLINE

>

DEATHLINE Traim intr-o societate in care totul se obtine repede, se consuma repede si se pierde la fel de repede,in care individul se plictiseste repede, dorindu-si cu aceeasi rapiditate altceva. Traim, astfel, intr-un cerc vicios in care totul moare mai repede, fiecare dorinta, fiecare etapa a existentei noastre, fiindca posibilitatea atingerii unui anume scop, a indeplinirii unei anumite dorinte materiale este accesibila oricui. Si astfel inlocuim multumirea spirituala, constientizarea frumusetii fiecarui moment al existentei noastre, unicitatea lui cu fuga dupa diverse placeri materiale, efemere, superficiale si foarte usor de uitat, ce duc la plictiseala si, evident, la goana dupa un alt scop material la fel de facil ca si primul. Prin acest fenomen am trecut si eu, asa incat , apropiindu-ma de varsta de 30 de ani mi-am dat seama ca pana acum traisem intr-un univers inchis, multumit de scopurile mediocre pe care mi le atingeam, de anturajul mediocru in care ma invarteam si nu realizam de ce de fiecare data ramaneam cu cate un regret sau cu senzatia ca puteam sa exploatez mai mult fiecare clipa a fiecarei varste . Am realizat ca momentele care au trecut nu se mai repeta, ele mor, iar eu regret acele lucruri pe care le-am facut gresit sau pe care nu le-am facut atunci cand aveam cum. Deodata fiecare etapa din viata devenise importanta si ireversibila. Proiectul consta in realizarea unor serii de autoportrete prezentate in diverse etape ale existentei mele de pana acum .Sunt portrete dramatice, prin senzatia de apasare, de sufocare pe care o creeaza colajul metalic(sub forma de solzi) ce va domina intreaga suprafata a lucrarii, lasand sa se vada doar anumite expresii ale fiziomomiei mele (sugestive pentru etapa reprezentata).

ICOANE

Istoric

Pictura religioasă constituie un element al propovăduirii. Arta icoanei este un gen de pictură consacrat subiectelor religioase.
Icoana, ca obiect de cult, este indispensabilă oricărui lăcaş sfânt ortodox. Icoana trebuie să se găsească neapărat nu numai în biserică, ci şi în fiecare casă. Cele mai vechi monumente iconografice datează din secolul XI. Colecţii mari de icoane se află în mănăstirile de pe muntele Sinai,de pe muntele Athos şi din Ierusalim.
Bizanţul a devenit centrul artei icoanei în sec. X-XII. La începutul secolului XII, a fost creată icoana Maicii Domnului din Vladimir, cea mai venerată icoană a poporului rus, o cunoscută capodoperă, care se păstrează în prezent la Galeria Tretiakov.
Pictura rusă veche înfloreşte pe la sfârşitul secolului XIV, mijlocul secolului XVI. Poporul rus a transpus în artă toate năzuinţele sale, idealurile religioase, morale şi sociale.
Lucrările lui Andrei Rubliov întruchipează visul contemporanilor despre idealul moral. În evoluţia picturii de icoane s-a produs o cotitură la mijlocul secolului XVI, când s-a intensificat controlul bisericii asupra creaţiei pictorilor de icoane. Pictorii de icoane nu îşi inventau subiectele, ci urmau tipul iconografic stabilit de obiceiuri şi de către autorităţile bisericeşti. Meşterii sunt obligaţi să urmeze modelele descrise în erminie şi se pot manifesta doar în ceea ce priveşte coloritul. În rest, ei trebuie să respecte canoanele consfinţite.
Principalul obiect al artei icoanei este divinitatea, însă aceasta este reprezentată în chipul unui om măreţ, sublim. Icoana este exprimarea în pictură a învăţăturii creştine, a sensului divin, exprimare care se face prin convenţii clar stabilite.
O creaţie artistică admirabilă a vechii culturi eline este iconostasul.
Icoana a fost denumită „Teologie în culori” şi era limba molitvei interioare a pictorului iconar. Este o oglindă în care se reflectă sufletul meşterului. Din acest motiv, pentru iconari, pe locul de frunte se află principiul purităţii vieţii. În lipsa unui mod de viaţă moral-spiritual corect, chipul din icoană iese pal, şters, trăsăturile feţei devin mai puţin evidente. Iconarul încetează să mai fie pictor de icoane. Munca lui nu mai este o creaţie divină, ci ajunge o copiere superficială, neînsufleţită.
Icoana porneşte de la rugăciune, aceasta fiind alfa şi omega, începutul şi sfârşitul. Scopul zugravului de icoane este înălţarea omului spre Dumnezeu, ridicarea de la „lumea îndepărtată spre lumea în care trâmbiţează îngerii”. Pictând o icoană, iconarul nu creează personal nimic nou. Subiectul iconografic, împrumutat de la un model gata, adesea este transferat în mod mecanic, indiciile de bază în ceea ce priveşte stilul şi tehnica fiind prescrise în tradiţii şi în modele deja prestabilite. Iconarul trebuie să cunoască tehnica picturii de icoane din perioada respectivă (de la care se inspiră pictând icoana): compoziţia vopselelor, pregătirea ocrului, poleirea cu aur, paleografia inscripţiilor, tipurile de sfinţi sau de chipuri asemănătoare, caracterul compoziţiilor, vopselele preferate de pictorii iconari: ocru de cinabru, de culoare zmeurie, purpurie, albăstrie, de smarald etc.

Această prezentare necesită JavaScript.

 

 

 

3 MEN

3MEN  Acum doi ani am conturat teoretic acest proiect ca fiind o introspectie sociala din prisma a 3 valori existente in fiecare dintre noi : spiritualul, sexualul, cotidianul si a felului in care cele 3 componente reusesc sa coabiteze, tinand cont de faptul ca fiecare dintre ele presupune un cod teoretic incompatibil cu al celorlalte doua. 3MEN este un simbol al omului modern , evoluat, capabil sa creeze un echilibru intre atitudinea lui sociala, sexuala, spirituala. Prima lucrare pe care am creat-o in acest sens se numeste chiar 3MEN , abordeaza o tema sexuala , actuala prin subiect (un act sexual desfasurat intre trei barbati) atat prin felul in care este evocat cat, mai ales, prin impactul vizual neasteptat dat de insolita alaturare a materialitatilor utilizate ( imprimeuri florale si colaj metalic ). Concret, fiecare din ipostazele mai sus mentionate va juca rolul principal pe parcursul a 3 expozitii si va fi tratat prin comparatie cu celelalte doua in ideea de a sublinia tema de baza a proiectului. Ceea ce propun in continuare consta in a explora componenta spirituala a proiectului 3MEN printr-o succesiune de imagini si a unui limbaj plastic specifice benzilor desenate. Materializarea acestei teme consta in realizarea unor lucrari, prezentate ca un fel de “slow motion” dintr-un film, lucrari intitulate generic “Sfinti Supereroi”. Alaturarea celor doua cuvinte sunt menite sa defineasca in cel mai elocvent mod cu putinta ideea urmarita in aceasta serie de lucrari: transfigurarea , adaptarea modelului de erou biblic in supereroul zilelor noastre, folosind o combinatie neobisnuita intre tratarea traditionalista a personajelor, in spiritul artei bizantine, si stilizarea specifica comics-urilor americane. Si astfel, toata severitatea canonica a acestui domeniu ar putea incepe sa-si ridice barierele, sa fie inteleasa fara autocenzurari,prejudecati si superstitii lipsite de sens, actualizand un sistem valoric radical si exclusivist, pentru ca altfel se va crea o discordanta intre cele 3 ipostaze esentiale dupa care omul se ghideaza. Si, daca aceste sisteme de coordonate nu dialogheaza, nu colaboreaza, nu-si fac principii care sa se intersecteze suficient de mult, evolutia omului va fi tinde, fara echivoc, catre dezorientare si haos, nemultumire de sine si incapacitate de autocontrol. In fine, sunt de parere ca pentru a avea generatii din ce in ce mai evoluate, mai echilibrate, apte pentru a-si dobandi libertatea, astfel incat sa si stie ce sa faca cu ea, atunci ar fi necesar ca noi ca societate sa adaptam, sa actualizam continutul acestor 3 componente (cotidianul, spiritualul, sexualul) necesitatilor vremurilor in care traim. Nu mi-am dorit de la acest proiect sa fie o utopie sociala ci sa examineze, foarte simplu, realitatea nemijlocita fara a da niciun fel de raspunsuri, ci, dimpotriva, pentru a genera intrebari, dialog, comunicare. Imi doresc sa stimulez un proces de constientizare, prin a nu lasa sa se piarda nici o ocazie de a vorbi cu oamenii despre aceste probleme. Trebuie pornit de la ce este azi. Iar ce se intampla azi se prezinta, pentru tot mai multi oameni, ca fiind intolerabil.